Copilarie in Banat

In memoria bunicilor mei :Maicuta sau Uina Leana a lu' Molaru si Mosicu - Viorel Voicau, cum le ziceau ai satului


Paralel cu viata copiilor din ziua de azi si cu a noastra din vremuri de poveste inca,chiar de era stirbita putin de regimul comunist,a fost traita pe deplin,incerc sa imi amintesc acum perioada primaverii si mai ales perioada din-aintea Pastelui, cu traditiile si obiceiurile de la tara de la bunici.
Infloresc gradinile,ceru-i ca oglina,prin livezi albinele,au inceput colinda,joaca fete si baieti,hora’n batatura,ah de ce n-am 9 vieti,sa te cant natura!
Cati copii mai fredoneaza cantecelul asta drag acuma,noua ne era in ganduri si pe buze tot timpul in perioada asta a ‘invierii naturii’ si credintei,mirosea totul proaspat,in curtea bunicii si la ulita era infloriti merii,erau inflorite zambilele,lalelele,lacrimioarele,in platzul bisericii dadea sa inmugureasca iorgovanul dublu atat de placut mirositor,imi amintesc acum de platzul bisericii unde trebuia sa mergem la orele de religie tinute in biserica ca sa ne lase Domn' parinte sa ne jucam, inainte de Pasti era montata deja toaca care rasuna de dimineata pana seara sa vesteasca apropierea Invierii Domnului,bucuria noastra era sa exersam la toaca toata ziulica,in biserica femeile harnice ale satului impodobeau mormantul Lui Isus,noi strangeam florile cele mai frumoase si le duceam pentru ornarea mormantului, era intodeauna frumos aranjat in fata ulitei unde era crucea martirilor, biserica era imprejumuita de o carare pavata pe unde se iesea de inviere cu prapurile pentru ocol,apoi de acolo in tot satul unde la fiecare colt se facea foc,fiecare enorias profita cand se ajungea in fata casei sale sa intre in casa sa duca lumina Sfanta la stativul de lumanari din geam,astfel lumina Sfanta ajungea in casa crestinilor,revin cu pregatirile de Pasti, musai sa fie toti pomii varuiti (dezinfectati),musai sa fi fost toate straturile de flori sapate,musai sa fi fost curatenie generala in casa, ca sa se apuce apoi maicuta de farbuit oua,de framantat colaci si cozonaci.Avea bunica mea o rabdare sa farbuiasca oua,trebuia sa caut trifoi si diferite verdeturi,iar cele mai frumoase erau alese si le puneam pe oua iar apoi bagam ouale fierte in ciorap de nylon,apoi in coji de ceapa fierte si asa ieseau oua rosii cu model de Frunze,apoi faceam celelalte culori cu Galus.Bunica ne trimitea zilnic la cioban sa luam cas proaspat,ce mancare mai buna era de frustuck decat cas proaspat cu sunca fiarta si ceapa verde,drobul de miel si friptura de miel ce sa facea de Paste cu colaci proaspeti rumeniti.Curtea nu numai plina de flori si si de animale si pasari,in spate in stalog erau oile fiecare cu mieluseii lor,nu ne mai oboseau ochii uitandu-ne cum se joaca si sug dand din codita zburlie, vacile si caii erau linistite in stalogul lor,apoi mergem la gaste sa le necajim un pic,boboceii de gaste nu erau iesiti din gheoace,dar gastele ii aparau deja,nu se putea nimeni apropia de cuibul lor,in soba erau deja cutiile cu puisorii de gaina,vrednice gainile erau primele intotdeauna,toata ziua numaram puisorii,ii alegeam deja care va fi al nostru cand va creste,cei cu gatul gol aveau prioritate erau mai deosebiti pe atunci,ii luam in mana si ne dragaleam cu ei,le pupam ciocul micut,asta ne placea cel mai mult sa facem cu bobocii de gaste sau de rate dar mai era pana ieseau ei,asa ca pana atunci exersam cu puiutii de gaina,mai tarziu le pregateam mancarica,pisat cu apa si cu iarba taiata marunt,cate lucre nu erau de facut la tara in curte,prin casa,cine se gandea atunci sa se plictiseasca cumva,nu imi amintesc vreodata sa fi simtit plictiseala sau sa fi spus ca sunt plictisita,sincer nici nu cred ca stiam ce inseamna cuvantul asta,iar acum il aud zilnic la copiii mei.Alti mielusei mai lenesi sau fugariti de ‘mame’ naravase trebuia sa fie hraniti din sticla cu biberon,nu era bucurie mai mare ptr mine decat sa fac asta,asteptam cu nerabdare sa mulga maicuta vaca sa pun repede in sticlute sa merg la mieluseii flamanzi sa ii hranesc,hai sa incerc sa imi amintesc un program de vacant pe o zi la sat.
Dimineata ne trezeau bunicii care mergeau la ora 5 afara la animale,apoi venea bunica cu laptele proaspat,aprindea focul in spoier si punea laptele la fiert,asa incet rasunau vocile vecinelor care veneau sa ia lapte de la noi,maicuta spunea,mai mereut ca dorm copiii,dar ele bucuroase de givan de dimineata se zuitau,le stiam dupa voce pe toate si repetam in gand cine mai trebuie sa vina,dimineata nu mancam prea mult se manca lapce cu pita, dar eram satui o bucata de vreme,apoi roiu in curte,de dimineata nu ieseam pe strada,ne ajutam bunicii prin curte la animale sau prin casa,urma pranzul apoi tuleo in strada unde era deja plin de copii,nu cautam prea mult ce sa ne jucam, nu ne certam,era intotdeauna timp de orice joaca,masini nu era pe ulita cand si cand o caruta poate trecea cu iarba proaspat cosita pentru animale,cand ne saturam de diverse jocuri pe strada fugeam la terenul de fotbal sau la izlaz,nu erau locuri de joaca la sat,era in curtea gradinitei niste leagane dar la cine ii trebuia asa ceva,cand era izlazul de alergat,cine cauta jucarii cand faceam din pamant si apa diverse lucruri,la cine ii trebuia papusi cand rupeam cate un papusoi de porumb necopt si ziceam ca sunt papusi,cand dadeam o raita in atelierul bunicului si mestesugaream noi te miri ce pe acolo. Stabileam sa mergem la pescuit,pregatea bunicu unditele ptr noi,luam in spate sapaliga si tuleo la gropile de gunoi de la colectivul satului,ce ne bucuram cand umpleam cutiile metalice de rame si coropisnite,a doua zi de dimineata mergeam pe rau la pescuit aproape de saivanele unde erau oile pe timpul verii,cand ne saturam de pescuiala,jucam prinsa sau scunsa in saivane,nu ne era foame,nu ne era frig,era toata trupa de copii din oras la sat in vacanta si ne jucam ,nu ne interesa ca suntem murdari,cine se gandea la tv,uitam de blocuri,de utuluse,de ghiozdane,de caiete,chiar si de parinti,eram toti copiii la fel,aveam aceeasi situatie materiala,aceleasi haine,nu exista discordie intre copii de nici un fel,eram liberi,eram curati sufleteste cred, nu aveam ganduri rele,ne bucuram de copilarie,alergam de dimineata pana seara afara,stiam ca trebuie sa o luam spre casa cand plecam gastele si vacile de pe izlaz,niciodata nu eram certati,bunicii nu au fost ingrijorati ca nu stiu unde suntem,era liniste,era pace,era frumos…de la ulita mirosea a bunatati gatite de bunica de cina,crumpi fripti in tava erau delicatesea casei,facea bunica jos o crusta din apa cu faina apoi punea crumpii taiati felii,deasupra untura si apoi bucati de carnati afumat si slanina taiata si o baga in cuptorul incins cu tulei,numai in soba mare am avut teracota,cuptorul asta de lut avea iesirea in cinda iar in soba in cuptor era o duba mica cu o usita unde gatea bunica,mancare mai buna ca in duba nu se face pe nici un aragaz, acolo era tot timpul ceva cald,mancaruri de seara in afara de crumpi mai erau taiteii : cu branza,cu prajeala,cu griss,cu mac, cu nuca, sau mai era zama de paradaisa,sau de crumpi cu carnat cu ochiuri de oua fierte inauntru,aia si eu mai fac des,tiparii sau galustele cu prune, carnea fiarta din zupa dumnica cu crumpi fierti si sos de paradaisa sau sos de visine,friptura si carnatii tinuti in untura in borcan,branza dulce de vaca,smantana,covasitu din vase de lut,placinta fiarta cu crumpi,zupa de golumb si papricasul de golumb,crizul cu lapce,mamaliga cu branza si smantana sau cu caigana de ou fript cu ceapa si sunca,facea bunica cele mai bune crofne,scoverzi,lipie si langosi, pancove,colasei cu branza sau cu pegmez,placinte,cozonaci, cand ne era foame dupa masa si dadeam pe acasa cand chioraiau matele ne muiam repede o crisca de pita in apa si apoi in zahar sau ne ungeam o crisca de pita cu untura puneam sare si boia de ardei si tundeo iarasi la joaca sa nici nu stie maicuta ca am dat pea casa ca poate ne dadea ceva de lucru, la treburile de seara insa ii ajutam pe bunici ,dupa ce mulgea vacile mergeam cu laptele la laptarie unde se colecta zilnic de toti din sat,sa inchidem gainile,gastele,oile,ce mai fugaream bietele gaini pana intrau toate in sopru lor,a inainte de a se lasa sera luam cosul si mergem sa strang ouale,asta era activitate nu gluma avand in vedere ca erau cuibare in toata curtea,cautam prin jirada de paie si de fan de-mi venea rau dupa oua,dar la final cosul era plin cu oua,apoi sa aprindem focul in teracota ca noi dormeam in camera de la ulita,mergeam sa fac stinghii mici si sa aduc cioclozi pentru aprinderea focului iar bunica imi aducea intr-o scatula de metal o pasta din motorina cu cenusa cu care aprindeam focul,cine sa auda de tv la sat,la cine ii trebuia radio,cine sa simta lipsa lor,cand noi ne bucuram de zburdat numai,la cine ii trebuia bani, asa cum cer azi copiii zilnic,bani de Eugenie sau bomboane ceream sa mergem la colt la cooperativa sa luam,altceva nu puteai cumpara si nici nu ne trebuia sau poate pufarini atat,placinta mai buna ca a bunicii nu exista,ce alte dulciuri am stiut noi,poate ciocolata Popas si aia cu Scufita Rosie de dezlipeam hartia de pe staniol si ne-o lipeam la mama ca arata ca un ceas,facea Maicuta bomboane din zar ars,le intindea si le sucea,noi le taiam cu foarfeca si asteptam langa ele sa se intareasca,vai ce bune erau. Ce haine cool aveam noi,ca umblam pana in clasa V-a cu pantaloni tricotati de maicuta iarna,fular,manusi,sfeter,caciula tricotate,chiar si vara umblam in naticaci, niste opincute tricotate din lana iar talpa era cusuta din camera de tractor,era un om batran in sat (Mos Lula) care facea asta, si uite asa aveam ce incalta si eram bucurosi,ce copil se mai bucura in zilele noastre de ceva facut de mana,care fata mai poarta bluze tricotate de vreo bunica,incep asa incet sa revin in timpurile noastre,asi mai ramane la copilarie,mai sunt inca multe moment ale ei despre care nu am amintit nimic,Craciunul,Ruga satului,campionatele de fotbal ale regiunii,munca la pamant,recoltele toamnei : scosul crumpilor,morconilor,patrunjeilor,culesul paradaisilor,facutul bulionului,culesul si sortatul merelor,scosul sfeclei de zahar,culesul porumbului, apoi depozitatul porumbului,apoi despoiatul porumbului,spalatul lanii de la oi, la toate activitatile astea de la tara am participat cu drag si sudoare,nu m-a intrebat nimeni niciodata daca vreau sa fac,asta era in constiinta,in educatia primita, sa dam ajutor bunicilor fara sa primim nimic in schimb,acu daca ii spui unui copil sa faca ceva,ce intrebare pune : cat imi dai sa fac asta! Ba noi am primit in schimb : dragostea bunicilor,grija lor ptr noi dar nu cum o au bunici de acuma care se intrec cu parintii si nu vor sa isi recunoasca varsta,bunicii mei au fost oameni simpli de la tara cu sapte clase primare numai,dar am primit de la ei educatia si povete ce nu stiu cati bunici mai sunt in stare in ziua de azi sa le ofere nepotilor,au trait si au muncit ptr noi,plecam la oras cu straitele pline cu de-ale gurii,noi nu am cumparat de la oras,lapte,branza,faina,zahar,carne,mezeluri,cresteau bunicii mei de toate si se chinuiau de dimineata pana seara ca sa ne dea noua,niciodata nu si-au dorit nimic numai sa ne poate da noua tot ce avem nevoie,heeiii,acuma soacrele concureaza cu nurorile care mai de care la tzoale si la freze,la bijuterii si mobilier,de ce e lumea atat de snoaba,de ce nu mai sunt bunicile cu catranta si marama ca maicuta mea care a avut rabdare sa ma invete atatea lucruri frumoase in viata,ma invata sa cant,sa recit,sa ma rog,sa tricotez,sa intind aluatul la taitei si placita,sa framant pita si cozonaci,nu ieseam dimineata din casa pana nu imi impletea bunica 4 cozi asa era fumos 2 sus,2 jos,si sa fi chicita tzuca-ce maicuta sa nu iesi macar cum pre ulita,asa imi spunea bunica mea intotdeauna,pedanterismul asta tot ea m-a invatat,nu cu haine scumpe,dar curate si aranjate,cat imi e de dor de copilarie,cat de mult imi lipsesti maicuta mea draga,tu ai facut tot ce mama nu avea timp sa faca si nu o condamn deloc pe mama mea care, sa ne creasca sa nu ne duca la cresa, a decis sa lucre acasa sa nu fie angajata in 3 ture,ziua era mama cu noi iar noaptea cosea manusi negre de piele cu un dispozitiv la lumina unei veioze pe balcon sa nu ne deranjeze,asa ne-a crescut mama si am fost fericiti,am stiut sa ne iubim si sa ne respectam parintii,ii apreciem pentru tot ce au facut ptr noi,dar copiii nostri cum se vor purta cu noi,vor stii sa aprecieze ceva,vor stii sa ne iubeasca si sa ne respecte,copiii nostrii vor avea parte de o copilarie ca a noastra,vor fi copiii nostrii fericiti,vom fi noi niste bunici fericiti!

Casa bunicilor din Pustinis :

Maicuta si Mosicu dupa o zi de munca la cosit de fan :