sâmbătă, 23 mai 2009

Istoria Banatului



Banatul este o provincie istorică, o provincie care, de la începuturile sale, a fost mereu importantă şi „atractivă” pentru vecini şi marile puteri ale vremii. Şi asta atât datorită aşezării sale geografice, cât şi bogăţiei pământurilor sale. Nu ne vom erija în istorici şi nu vom încerca a prezenta, în detaliu, istoria acestui ţinut (istorie care, de altfel, conţine date prezentate de unii istorici drept certe, considerate de alţii discutabile). Vom încerca doar să subliniem unele momente/perioade importante pentru istoria şi evoluţia Banatului, evenimente care i-au marcat dezvoltarea şi care şi-au lăsat puternic amprenta pe ceea ce este astăzi recunoscută drept o zonă occidentală, una dintre cele mai dezvoltate zone ale ţării.
În secolul al XI-lea, împăratul bizantin Justinian înfiinţa arhiepiscopia Justiniana Prima, sub a cărei jurisdicţie intra şi teritoriul banatic. În această perioadă, aici există un voievodat (după alţii ducat) bănăţean condus de Ahtum al XI-lea. Acesta va fi, însă, învins de către Chanadinus, care îşi închină regiunea cucerită regelui maghiar. Suveranitatea maghiară se va întinde pe întreg teritoriul Banatului. În această perioadă, asupra Banatului se abat mai multe năvăliri ale cumanilor, ale tătarilor ş.a.
În secolul al XIV-lea, cetatea Timişoarei devine una cunoscută în întreaga Europă, căci aici noul rege al Ungariei, Carol Robert de Anjou, ridică o cetate din piatrăşi un castel. Curtea regală angevină se va stabili aici pentru o perioadă de opt ani, între 1315-1323. Timişoara este primul oraş din regatul maghiar care a avut un sigiliu propriu (din 1365), avându-l ca patron al oraşului pe Sfântul Gheorghe. Prezenţa regală este deseori atestată la Timişoara, deoarece se încerca o politică militară ofensivă împotriva otomanilor, iar Timişoara şi întregul Banat joacă un rol strategic esenţial. În 1552, vestul Banatului este sediat şi cucerit de trupele otomane, Timişoara devenind Paşalâcul Timişoara. Partea de est a Banatului va fi alipită Transilvaniei. În 1593, bănăţenii se răscoală împotriva dominaţiei otomane, dar sunt înfrânţi. În 1690, printr-un decret imperial, sultanul a acordat, pentru prima dată în istoria imperiului şi doar pentru teritoriul Paşalâcului Timişoara, proprietate asupra pământului celor care îl lucrau. În 1696, a existat o tentativă din partea habsburgilor de a cuceri Banatul, tentativă care a eşuat.
În 1716, însă, trupele imperiale habsburgice vor cuceri cetatea Timişoarei. Otomanii capitulează, iar prinţul Eugeniu de Savoya preia cetatea. În câteva luni, habsburgii cuceresc treptat întreg Banatul. În urma păcii de la Passarowitz (1718), Banatul este anexat la imperiu. Se înfiinţează Administraţia Imperială a Ţării Banatului, care este subordonată direct curţii imperiale vieneze. La nivel local, funcţionează Administraţia Ţării Banatului, primul guvernator fiind contele Claude Florimond de Mercy.
Între 1737- 1739, a avut loc războiul turco-austriac, bătăliile purtându-se, în mare parte, pe teritoriul Banatului. De altfel, în 1738, prin Tratatul de pace de la Belgrad, austriecii au pierdut Oltenia, districtele sud-dunărene, insula Ada-Kaleh, fortul Elisabeta, aflat pe malul drept al Dunării, faţă în faţă cu cetatea Ada-Kaleh, iar prin protocolul din 7 martie 1741 au pierdut şi cetatea Orşovei Vechi. În plus tratatul i-a obligat să demoleze totalitatea fortificaţiilor bănăţene, exceptând Timişoara; protocolul din 3 iunie 1741, semnat la Caransebeş, a stabilit hotarul dintre cele două imperii în zona Banatului. În 1778, împărăteasa Maria Tereza semnează un decret prin care Banatul este anexat Ungariei.
În 1781, împăratul Iosif al II-lea ridică Timişoara la rangul de „oraş liber regesc”, ceea ce îi asigură autonomie economicăşi reprezentare în Dieta maghiară. În 1848, în Europa izbucneşte revoluţia, în Banat fiind înăbuşită prin intervenţia trupelor imperiale. În urma revoluţiei, unele provincii ale Ungariei devin domenii ale coroanei, sub jurisdicţia directă a Casei de Habsburg. Este şi cazul Banatului, care formează, cu teritoriile de la est de Tisa, entitatea administrativă cu sediul la Timişoara, numită Voevodina Sârbeascăşi Banatul timişan.
În 1860, în condiţiile unei apropieri între Austria şi Ungaria, împăratul Franz Joseph I decide anexarea Banatului la Ungaria. Limba maghiară a devenit obligatorie în şcoli, la dezbaterile judecătoreşti. Acest lucru a stârnit nemulţumirea românilor şi a cetăţenilor de alte etnii din Banat. Această perioadă a însemnat, însă, pentru întreaga regiune, una înfloritoare din punct de vedere economic. Banatul rămâne sub stăpânire maghiară până după primul război mondial. Atunci nemulţumirile se acutizează. Pentru a linişti apele, se formează, în 1918, Republica autonomă bănăţeană, în cadrul Ungariei, liderul urmând să fie subordonat guvernului de la Budapesta. Românii privesc însă această modalitate de organizare administrativă ca pe un mod de a împiedica unirea Banatului cu Regatul Român, nerecunoscând această republică. În anul 1919, Banatul este împărţit între România (estul Banatului) şi Regatul Serbiei, Croaţiei şi Slovenilor (Iugoslavia de mai târziu). Partea de est a Banatului (istoric) se va uni cu România. Între 1919-1950, Banatul românesc a fost divizat, la început, în două judeţe: Timiş-Torontal şi Caraş-Severrin, apoi în trei: Timiş-Torontal, Severin şi Caraş. Între 1950-1968 s-a făcut organizarea administrativă după model sovietic, pe regiuni divizate pe raioane. Din 1968 s-a revenit la organizarea administrativ-teritorială pe judeţe. Banatul românesc a fost împărţit în cinci judeţe, unul singur fiind integral bănăţean: judeţul Timiş. După cel de-al doilea război mondial, Timişoara intră sub ocupaţie sovietică (1944-1958), întreg Banatul suferind crunt de pe urma persecutărilor. Se instaurează regimul comunist. În data de 16 decembrie 1989, în Timişoara izbucneşte revoluţia împotriva regimului totalitar comunist, care va duce, în final, la căderea acestuia. Timişoara va fi primul oraş liber de comunism.

3 comentarii:

LIBRA spunea...

Nu demult am vizitat si eu Banatul si pot spune ca mi-a ramas la suflet

Claudia-Maria spunea...

Sa-ti dea Dumnezeu sanatate si fericire Libra si sa ramai cu Banatul in suflet :)), te tzuc.

Anonim spunea...

Tucei Doamne pa banatani mei dragi oameni cu vorba dulce si gospodari ce sciu sa sa bucure si sciu sa treaca sa pasta necajuri

Trimiteți un comentariu